Eforturile actualului ministru al Turismului au readus industria în cauză în vizorul public: fie că e vorba de Dracula Park, şi de consecinţele lui negative sau pozitive, fie de palmierii litoralului, preocuparea pentru un turism profitabil se conturează. "Chestiunea" turismului poate fi abordată în nenumărate feluri, important e să nu fie ignorată: între înflorirea unei industrii, kitsch, de suveniruri, şi inexistenţa unor plăcuţe indicatoare sau hărţi turistice minimale, cea dintîi situaţie reprezintă, măcar, un rău constructiv. Una din marile probleme ale turismului intern era, şi, în general, încă mai este, lipsa oricăror elemente dacă nu de promoţie a locurilor, istorice sau pitoreşti, măcar de informare. Incapacitate, sau inerţia de a vinde marfa. Chiar în zone destul de vizitate, cum e Sighişoara cu împrejurimile ei, sau Sibiu şi satele din preajmă. Nemaivorbind de oraşe cu potenţial, precum Cîmpulung Muscel, în care totul, oricît de interesant, pare deliberat ascuns. Numărul despre turism semnalează, în primul rînd, această lipsă. Şi apoi arată cum, în anumite zone ale ţării, s-au găsit totuşi soluţii de înlăturare a monotoniei şi de înflorire a turismului. Agroturismul, foarte dezvoltat, de pildă, în zona Bran, şi chiar turismul de aventură, mai nou iniţiat de întreprinzători pionieri, sînt posibile exemple. Imaginea, generală, a turismului intern românesc, este, ca atare, controversată: dacă anumite zone sînt prezente pe

firmamentul oricărei agenţii de turism care se respectă (mănăstirile din nordul Moldovei, de pildă), altele sînt, pur şi simplu, inexistente. Dacă monumentele istorice din zonele turistice "consacrate", precum Valea Prahovei, Braşov, mai nou Sighişoara sînt promovate, şi vizitate, altele, poate, la fel de interesante, din Muntenia sau Oltenia, de pildă, sînt ignorate. Inegalităţii preferinţelor şi promovării i se adaugă inega