Poveste statistică Profit de comentariul dlui Mircea Vasilescu din numărul 482 în legătură cu raportul cititori-noncititori din România pentru a lansa în eterul cultural cîteva observaţii. Aşadar, cam trei milioane de români citesc şi pentru uşurinţa calculului să admitem că tot ei cumpără cam 5 cărţi pe an a 200.000 lei bucata. Se conturează prin urmare o piaţă a cărţii de aproximativ 3.000 miliarde lei. Ce ar putea însemna asta pentru scriitorii români de azi? Să admitem în continuare că 70% din această piaţă este ocupată de editări-reeditări de carte străină şi 15% de reeditări de cărţi ale autorilor autohtoni stinşi din viaţă. Rămîn prin urmare circa 450 miliarde pentru uzul scriitorilor în viaţă: contemporani moderni, postmoderni, poeţi sau prozatori, potenţiali detonatori ai unui "new-age" românesc. Dar 450 miliarde lei - rotund 15 milioane de euro - ce înseamnă faţă de potenţialul de export al României cifrat la 10 miliarde de euro anual? Nimic, un fîs. Cu atît mai puţin faţă de 'jdemiile de miliarde arierate înregistrate de economia noastră. Pe lîngă proporţiile acestei rupturi dintre o elită genialoidă cu ochii ţintă spre eternitatea lumii şi humusul rural, potenţiala pastă de modelaj social, ce mai înseamnă un sictirit "Ciocu' mic"? La ce bune semnalele de alarmă adresate de o tranziţie încoace de presa de atitudine - cotidiene, săptămînale, mensuale - spre "Omul recent". Trei milioane de cititori nu sînt deloc puţini. Înseamnă cel puţin un cititor la şase noncititori şi, dacă ar fi ca sămînţa să dea roade, ar exista o şansă ca operaţia, chiar fără anestezie, să reuşească să mute accentul de pe natură pe cultură. Numai că civilizaţia, noul unanism nu mai operează fără anestezice. Bahice, radioauditive, televizuale explodează pe piaţă la preţuri fără concurenţă, încît pînă şi chirurgii sînt sedaţi şi hipnotizaţi. O amplă ruminaţie intelectuală, voliti