sau Cine lipeşte suta comandă muzica

Orice viaţă, oricît de excitantă şi plină de provocări ar fi, are nevoie de momente de calm şi orice cotidian, banal în esenţă, dobîndeşte valoare pozitivă cînd apar momente de ruptură, de noutate, uneori transformate în rituri, evenimente, cu semnificaţie sentimentală. Pentru cei ce duc o viaţă cu multe provocări, deplasări, bogată în contacte umane, o ruptură pozitivă o reprezintă retragerea din vîrtejul existenţial. Ei nu prea fac turism, în sensul în care o fac majoritatea oamenilor. Ei se retrag din provocări, undeva în anonimat, poate obosiţi de prea multă socializare şi prea multă schimbare. Cealaltă categorie, a celor angajaţi în activităţi previzibile, cu un grad ridicat de rutină, tentaţia este ruperea monotoniei, expunerea la noi experienţe şi trăiri. Şi unii şi alţii capitalizează amintiri, dar conţinutul lor este diferit.

Vacanţa este o invenţie relativ nouă, ca şi turismul Se zice că spre începutul secolului al XIX-lea, mania, pasiunea migraţiei estivale, rudă mai îndepărtată a turismului, era în floare. Carlo Goldoni îi spunea un "inocent divertisment" care mobiliza mai mult partea feminină; ulterior, ea a devenit o dezordine voită, dorită, care mobiliza şi activa frenetic abilităţile de imaginaţie, organizare şi creativitate ale celor care dispuneau de bani şi de timp. Nu putem gîndi formele pre-turistice de loisir ca venind din zona rurală. Dimpotrivă, migraţia spre natură, spre ţară, a fost dorinţa fierbinte a primilor susţinători ai migraţiei estivale. Migraţiile de iarnă au fost mai degrabă legate de sănătate, de căutarea unei clime mai clemente, iar asocierea tuberculozei cu sezonul de iarnă petrecut în locuri mai tolerante, mai însorite este o temă literară bine bătătorită. Este drept că şi vara aducea cu sine băile termale, apele minerale, fiind un prilej minunat de noi cunoştinţe şi sociali