E clar că democraţia românească şchioapătă uneori dureros la nivel central. Dar, cultura politică şi mediul instituţional fac ca întreaga atenţie să fie concentrată asupra actorilor bucureşteni. Cum funcţionează democraţia în teritoriu, acolo unde puterea ar trebui să fie mai aproape de plătitorul de impozite? A rămas România profundă captivă unor practici autoritare, unor autorităţi locale care nu fac decît să prelungească tradiţia secretarilor de partid sau a apărut o nouă elită politică, controlată prin mecanisme democratice şi transparente? Cu alte cuvinte, cît s-a schimbat acolo "jos"? Duminica trecută s-au desfăşurat alegeri pentru primării în cîteva localităţi, dintre care cea mai importantă este Alexandria. A fost nevoie de aceste alegeri în capitala judeţului Teleorman pentru că Teodor Niţulescu, fostul primar ales de cetăţeni, a fost înaintat de Guvern în funcţia de prefect. De altfel, domnul Niţulescu este un om special: mereu de partea puterii. Ales în 1996 pe lista PDSR, a trecut după noiembrie, acelaşi an, la PD. În 2000, chiar înaintea alegerilor locale, s-a întors la PDSR, previzibilul cîştigător al alegerilor generale. Speranţa politică de la acea vreme, Adrian Năstase, l-a ajutat în campania electorală să inaugureze o piaţă care, prin coincidenţă, a fost terminată exact în campania electorală. Dar este Teodor Niţulescu şi un caz special? Chiar putem spune că este onest în felul lui. A migrat spre partidul de guvernămînt înainte de alegerile generale. Alţii, mai lenţi în reacţii, au plecat după ce fuseseră aleşi pe alte liste. Asociaţia Pro Democraţia şi Institutul de Politici Publice au arătat într-un studiu foarte documentat că la numai un an de la alegerile locale colecţia de primari a PDSR crescuse de la 1.050 la 1.584, pe cînd cea a partidelor de opoziţie scăzuse considerabil, cel mai dramatic la ApR (de la 284 la 79). Ipoteza cea mai veh