- Cultural - nr. 125 / 28 Iunie, 2002 Este, fara indoiala, un romancier de talia lui Rebreanu, de el apropiindu-se, prin tematica abordata in unele carti, contemporanul sau Ion Lancranjan, uitat dupa moarte, si alti cativa monstrii sacri, precum Eugen Barbu, Alexandru Ivasiuc, Dumitru Radu Popescu, Fanus Neagu si Augustin Buzura. Dar M.P. a fost mai original, poate mai perseverent si extrem de temerar in a se exprima intr-un timp istoric, oarecum ostil literaturii cu personaje nonconformiste, dupa experienta realismului socialist in care a debutat, in 1948, cu Intalnire din pamanturi, culegere ce anunta, totusi, "teme, conflicte si tipuri umane inedite" (Marian Popa, 1971). Primele proze ale celebrului autor, fie ca au fost publicate separat, fie in volum, au socat starnind interes si curiozitate din partea cititorilor: Parlitu, Strigoaica, Calul, Salcamul, Noaptea, La camp (in "Timpul", incepand din 1942), nuvela Ana Rosculet (1949), Desfasurarea (1952) inspirata din procesul de colectivizare, recompensata cu Premiul de Stat, Ferestre intunecate (1956), Indrazneala (1959). In 1955 vara, incepuse publicarea romanului Morometii, in revista "Viata Romaneasca", in acelasi an, cartea aparand si in volum (I), partea a doua a ei fiind publicata in 1957. "Morometii - scria Eugen Simion (1976) - e un mare roman prin originalitatea, intai, a tipologiei si profunzimea creatiei. Tipologia este, ca si la Slavici si Rebreanu, taraneasca, totusi cata deosebire! Sufletul rural este acolo rudimentar obsedat de acumulare in ordine materiala (…) Marin Preda inlatura imaginea acestui mecanism simplu (…) si face din taranii sai indivizi cu o viata psihologica normala, apti prin aceasta a deveni eroi de proza moderna." "Romanul este o fresca ampla a realitatilor rurale din Campia Dunarii…" (Marian Popa), asa cum Cordovanii, cartea lui Lancranjan, se constituie in fresca a zbuciumului ex