"Da, am încercat şi alte meserii. Am încercat meseria de soldat, am fost înrolat în armata israeliană, am făcut 2 războaie acolo foarte serioase. Am fost în 2 războaie: în campania din Sinai din '56, ca locotenent, şi în războiul de 6 zile, ca căpitan în infanterie. Spre marea mea mîndrie am făcut 2 războaie serioase în Israel şi n-am împuşcat pe nimeni. Sincer să spun, mi-a fost frică de moarte. N-am vrut să fiu erou. Dragul meu, am să-ţi spun o povestioară. În războiul de 6 zile eram într-un convoi de tancuri care mergea din Tel Aviv spre sud. Eram în infanteria blindată, cărată la front în blindate. Şi am trecut printr-un convoi înspre Canalul de Suez şi a venit un alt convoi de tancuri dinspre Suez spre nord. Şi noi ţipam la ei în ebraică, pentru că credeam că este un convoi pe care noi mergem să-l înlocuim. Şi după 10-15 minute primesc prin radio că am trecut pe lîngă o coloană de tancuri egiptene. Eram prăfuiţi şi ne uitam unii la alţii, noi am trecut de ei, ei de noi, şi imediat am primit ordinul, ne-am despărţit şi am luat poziţii de apărare şi am început să ne uităm după ei. Probabil că şi ei au primit aceeaşi înştiinţare. Şi s-au dus. Noi nu i-am mai găsit. În deşert nu-i aşa de uşor să găseşti pe cineva. Şi adevărul este că n-am vrut aşa de mult să-i găsim." S-a aruncat în piesele dumneavoastră cu roşii? Aţi avut vreun eşec? "În 1970 am montat la Ierusalim piesa "Jack sau supunerea" de Ionescu. Teatru mic, 60 de locuri. Presa mi-a tăiat spectacolul. După o lună, două, într-o bună seară, asistentul meu vine fără răsuflare şi-mi spune că Ionescu e la casă cu toată presa din Israel. Atmosferă de înmormîntare. Vom arăta ce avem. După spectacol, Ionescu m-a chemat la el şi m-a felicitat. (În anii '60 am studiat la Paris pe o bursă şi printre profesorii mei era şi Jean-Marie Serreau, cel care împreună cu Marcel Cuvelier şi Roger Blin au lansat pe Ionescu