Atenţie la Mac. Big Mac. MacPoezie. MacCasa. MacLumea. Dar mai cu seamă fiţi atenţi la MacMall. Că mîine o să vă expedieze acasă un Mac greşit şi n-o să mai vrea să-l primească înapoi. Sub nici o formă. OK, Mac, o să-i spui vînzătorului, mi-aţi trimis un Mac greşit. Aşa ceva nu există. La MacMall clientul nu are niciodată dreptate. Ar fi trebuit să presimţim că vine MacLumea. MacLumea - şi ce se mai bucură toată şleahta de mac-mac. MacCorporaţia America e pretutindeni, un MacCastel pe un MacDeal, depărtată şi neprietenă oricărei făpturi omeneşti, apărată de metereze de MacRoboţi telefonici, inaccesibilă muritorilor de rînd, la adăpost de indignarea oamenilor, funcţionînd din interiorul unor MacCutii Poştale, străjuită de MacAvocaţi şi înconjurată de o MacMîzgă de litere mici-mici. Cei de la Washington se tot întreabă cum de s-au descurcat MacLorzii să sece de vlagă pe micii investitori şi să-şi lase propriile MacCompanii să sîngereze pînă la moarte. Cine n-a presimţit că o să se întîmple asta? În clipa în care primul MacRobot vocal te-a trimis printre miriade de nivele de MacComenzi, soarta bieţilor amărăşteni a fost pecetluită. Am deschis uşa MacVampirului şi l-am hrănit cu sudoare, speranţă, vise şi dorinţe şi ne-am trezit MacFraieriţi. Să priveşti MacCapetele cu MacMBA-uri pitindu-se sub umbrela celui de-al Cincelea Amendament precum lucitori MacAgenţi

lăcomoşi - ăsta da MacSpectacol! Încrezători la culme, fără ruşine şi fără de curiozităţi, se holbează prin MacOchi la ceea ce ei sînt siguri că sînt MacLegislatori cu teşcherelele cam goale, nu reprezentanţi ai MacFraierilor. Pe vremuri, afacerile serveau oamenilor, cam pe vremea cînd şi guvernul trebuia să slujească poporul. Era vremea în care afacerile aveau nevoie de oameni ca să cumpere mărfuri, iar guvernul avea nevoie de oameni ca să voteze şi să plătească impozite. Dar asta se întîmpla cu mult tim