"Românul de mîine va afla plăcere în muncă şi în sforţare. Munca nu va mai fi o silnicie degradantă, ci o silinţă care înnobilează. Românul de mîine va avea simţul colectivităţii, un simţ viguros al eului colectiv. Activitatea şi energia sa nu se vor mai putea desfăşura pe o linie de sforţări tinzînd la realizarea unui ţel particular, la înfăptuirea unei preconcepute ambiţii de viaţă. Activitatea sa va fi întrucîtva mecanizată, înjghebată în colectivitatea naţională ca într-o uzină. Creşterea simţului eului colectiv şi exaltarea naţiunii ca o entitate superioară vor înlesni o vieţuire naţională unitară, ecumenică, preferabilă existenţei individuale strîmte, cu ţeluri de fericire în odihnă. Pentru românul de mîine, fericirea individuală va apare ca o idee învechită, iar goana după cîştiguri spre a fi cît

mai devreme scutit de a munci, va apare ca un atentat la binele şi la unitatea colectivă. Destinele individuale se vor împleti strîns cu soarta colectivităţii. Drept consecinţă îşi va da duhul şi noţiunea profitului individual care constituie stimulentul de seamă al civilizaţiei noastre. Să rezumăm. Sentimentele care vor trebui cultivate în românul de mîine sînt: intransigenţa, tenacitatea, mîndria, violenţa, vitejia, ambiţia, cinstea excesivă, dragul muncii, rigiditatea, voinţa puterii, voinţa de afirmare, încrederea în sine, simţul demnităţii umane, intoleranţa, creştinismul şi antiiudaismul." aprilie 1935

(Alexandru Cantacuzino, Între lumea legionară şi lumea comunistă ,

Editura ANTET XX PRESS, f.a.)

Tita CHIPER

"Românul de mîine va afla plăcere în muncă şi în sforţare. Munca nu va mai fi o silnicie degradantă, ci o silinţă care înnobilează. Românul de mîine va avea simţul colectivităţii, un simţ viguros al eului colectiv. Activitatea şi energia sa nu se vor mai putea desfăşura pe o linie de sforţări tinzînd la realizarea unui ţe