Povesti cu ingeri"Nu, nemurirea nu este o stare, ci o lucrare fara de sfarsit". Vasile Voiculescu - "Sonete"Pazitorul din Rai. La cei 14 ani pe care-i aveam, ma consideram un copil fericit. De-abia intrasem in primul an de liceu si lumea mi se parea minunata. La necazuri nu ma gandeam pe atunci, pana...
Povesti cu ingeri"Nu, nemurirea nu este o stare, ci o lucrare fara de sfarsit"
Vasile Voiculescu - "Sonete"Pazitorul din Rai
La cei 14 ani pe care-i aveam, ma consideram un copil fericit. De-abia intrasem in primul an de liceu si lumea mi se parea minunata. La necazuri nu ma gandeam pe atunci, pana intr-o zi de iarna, cand moartea s-a hotarat sa bata la usa casei noastre si sa ni-l ia pe tata de langa noi: de langa mama, de langa fratele meu, de langa mine, fetita lui. De-abia iesise din spital si spunea ca se simte bine, dar se vedea pe fata lui ca era ingrijorat si bolnav. In ziua aceea, a spus ca se duce putin in dormitor sa se odihneasca, dar n-a trecut nici o jumatate de ora si m-a strigat: "Oana! Oana! Onisor!". M-am dus repede la el si tot la fel de repede am chemat-o pe mama. Tata incepuse sa scuipe sange... Dupa aceea, totul s-a petrecut foarte repede. Dupa nici doua ore, tata a plecat dintre noi in locurile acelea nestiute. Am fost tot timpul langa el si nici o clipa nu am crezut ca va muri. Cel mai tare m-a durut cand am auzit-o pe mama la telefon, spunandu-i matusii mele sa se urce repede in primul tren, daca vrea sa-si mai prinda fratele in viata. De altfel, mama n-a mai vrut sa cheme Salvarea, spunand ca este in zadar, dar eu am plans si am tipat asa de tare la ea, ca-l lasa pe tata sa moara, incat in cele din urma a cedat. Tin minte clipele acelea de parca le vad aievea. Pentru ca targa Salvarii nu incapuse pe usa apartamentului, fratele meu, care pe atunci avea 18 ani, l-a luat pe tata in brate si l-a dus la masina ca pe-un
