Sînt în sala de teatru; piesa e tulburătoare, actorii transfiguraţi... Sună - inevitabil! - telefonul mobil al unui om de afaceri - venit, se vede treaba, să fie văzut văzînd o piesă clasică. Răsună glasul maestrului de pe scenă: "Dacă e pentru mine, spune-i că sînt ocupat!" Stau la semafor, în Dacie, fără nici o altă distracţie decît să mă holbez şi să citesc resemnată textul abţibildului lipit pe maşina din faţă: Kiss my Ass! În timp ce încerc să asimilez subînţelesul acestei indicaţii, un şofer nervos claxonează amarnic un pieton prins de trafic pe zebră... (Clişeul cu vînzătoarea care aruncă "N-avem" din spatele revistei pe care o silabiseşte e deja tradiţie, nu-l mai pomenesc).
Ce se întîmplă cu manierele? Unde e curtoazia de altădată? Altădată nu înseamnă alt secol, ci alt deceniu, sau alt anotimp... Iertat fie-mi exemplul: gradul de civilizaţie se manifestă cel mai profund atunci cînd poporul e lovit de catastrofe. Solidaritatea în faţa necazurilor transformă radical comportamentul... După 11 septembrie, s-a vorbit despre o schimbare teribilă a americanilor; cinismul, răutatea, indiferenţa şi nesimţirea au fost înlocuite de amabilitate, compasiune, politeţe şi bunăvoinţă. Dar vremea a trecut, şi acum e clar că n-a fost decît un intermezzo, că nepăsarea a avut concediu... că poporul şi-a revenit. Un sondaj lansat pe Internet a relevat că 79 % din cei chestionaţi sînt convinşi că oamenii sînt mult mai nesimţiţi decît acum 10 ani. Din fericire, cei mai mulţi n-au de pierdut în faţa manifestărilor de nesimţire decît calmul. Dar cînd proasta creştere se dă în stambă la locul de muncă, pierderile sînt cu totul altele, căci se transformă în bani. Angajaţii iritaţi - fie de observaţii ironice, fie de radioul dat prea tare, fie de telefonul care are drept sunet de apel melodia de la "Surprize, surprize" - reclamă comportamentul lipsit de consideraţie al c
