Cum apreciaţi mutarea statuii lui Caragiale, din scuarul din str. Maria Rosetti, în faţa Teatrului Naţional?

Problema

teatrului românesc de azi Nici că se putea soluţie mai bună la problema teatrului românesc de azi. Problema - complexă - e următoarea: după alegerile de la sfîrşitul anului 2000, noul ministru al Culturii (şi Cultelor) l-a numit director al Naţionalului bucureştean pe colegul său de trust Mediapro, fost activist cultural al Partidului Comunist de pînă în 1989, Dinu Săraru; apoi, guvernul s-a găsit să declare un "An Caragiale", făcînd festivism pe spinarea celui mai anti-festivist literator român; drept pentru care amintitul Săraru şi-a luat misia în serios şi, desemnat şi director al Festivalului naţional de teatru 2001, a distribuit trupelor participante, drept "trofee", ...busturi miniaturale ale lui Caragiale!!! Mai pe scurt, problema ar fi aceea a "Anului Caragiale"-cu-Dinu-Săraru-în-rol-de-maestru-de-ceremonii. Pentru a nu mai trece în revistă şi alte dureri ale teatrului românesc de azi, de pe ici, de pe colo, de prin părţile lui esenţiale... Însă - pînă la urmă - totul s-a rezolvat cum nu se putea mai minunat atunci cînd amintitul Săraru, voind să dăruiască "Anului" o apoteoză, ceru şi obţinu strămutarea statuii lui Caragiale pe peluza din faţa Teatrului Naţional! Fu mîndru de fapta sa, care se anunţă în gazete şi la televizor. Nu înţelese triumful postum al clasicului, proţăpit acum în centrul scenei oraşului şi a ţării, de unde dă în sfîrşit cu tifla - la propriu, cu bulevardul în faţă - tuturor nătărăilor! Începînd cu cei nărăviţi la funcţii şi onoruri, fără să-i uite - fireşte - pe cei care l-au ajutat să ajungă acolo, în iarbă! (Restul nu e decît un fel de literatură: că statuia mai fusese mutată o dată în urmă cu cîţiva ani, ajungînd într-un scuar de pe strada Maria Rosetti, după ce petrecuse mai multe decenii în grădini