Cum apreciaţi mutarea statuii lui Caragiale, din scuarul din str. Maria Rosetti, în faţa Teatrului Naţional?

Cost-benefit analysis Pe Rosetti, chiar peste drum de o casă vagon albă, în "pateul verde" din mijlocul străzii, tufe de hibiscus au crescut repede şi fac o umbră bună peste băncile retro aşezate în şir. Locul a fost luat în posesie de localnice în căutare de conversaţie şi bunici cu cărucioare cu nepoţi. De cîteva zile un obiect nou ornează acest refugiu: un soclu de marmură sumbră, cu bază-trunchi-antablament frumos tăiate în manieră clasică şi lustruit cu aplicaţiune. Pe soclu, altădată ocupat de Ion Luca, tronează o minusculă plantaţie de cerică cu frunzuliţe groase şi mici inflorescenţe roşii. Iar Ion Luca - pălărie pe cap, costum trei piese, degetul mare la tăietura mînecii de jiletcă, ghetre de bronz - e acum în faţă la Teatrul Naţional, proiectat pe un portal enorm şi aşezat pe o moviliţă de ciment sclivisit - siluetă diminutivă pentru aerul vast din jur. Din noul său loc are vedere către la grande croisée - cea mai intensă intersecţie din oraş, făcută pentru o monumentală statuă ecvestră. Treabă consumată la zaveră, în grabă, fără prea multă socoteală, cînd - vorba lui Ion Luca - beneficiile sînt minime şi oraşul iese în pagubă. Sedii de convivialitate, altfel rare în Bucureşti, nu se formează la dorinţă, istoria lor are o parte misterioasă, greu de descifrat şi mai greu de replicat. La umbra pălăriei lui Ion Luca tocmai se produsese o asemenea istorie de simpatie între un loc şi "riverani", patronată superlativ de marea Literatură. Acum va fi patronată de hibiscuşi aduşi de Ion Luca. Tot e ceva. Mariana CELAC Comemorări şi statui După 1990, cînd efigiile anilor '50 se demolau, am avut surpriza să văd, proaspăt instalată, aproape de întretăierea străzilor Caragiale şi Maria Rosetti, statuia lui Caragiale de Constantin Baraschi, datînd din