Jocul plastico-virtual
„Cum sa traim cu adevarat daca aici nu mai exista si totul e acum?“ Interogatia retorica a lui Paul Virilio circumscrie conceptual expozitia tinerilor Natasa Andreska si Ioan Cocan, studenti ai Universitatii de Arta din Bucuresti, care si-au prezentat proiectul in spatiul expozitional GALERIA (Str. G-ral Budisteanu, nr. 10) la mijlocul lunii iunie.
Intitulata in registru sugestiv-ironic Almost Plastic Couse It’s Fun’atastic, expozitia isi propune sa creeze un spatiu dublu: virtual si material. Semiobscuritatea, amplasarea paralela a obiectelor plastice care reiau la nivel minimal imaginile proiectate, precum si ritmarea sacadata a proiectarii contribuie la realizarea unei scenografii a expozitiei. Imaginea materiala realizata fie pe bucati mari de plastic, fie pe staniol se remarca prin serializare, impunind un anumit tip de lectura. In schimb, imaginea virtuala este receptata pe doua planuri: vizual si auditiv, un motiv in plus pentru ca ea sa devina elementul dinamic al expozitiei. Cele doua coordonate pe care se misca imaginea comunica pentru a realiza un aliaj de umbra, lumina si material. Subliniind aceasta pendulare intre virtual si tangibil, culoarea aleasa de cei doi artisti e griul, care transforma inevitabil spatiul intr-un joc al minimalizarii descriptive. Imaginea statica devine context de simulare a imaginii virtuale intr-o relatie de interdependenta si hibridizare artistica.
Obiectul plastic apare ca o „joaca“ a cliseelor fragmentate, subliniate minimal, dar indeajuns pentru a sugera o dezordine vizuala. Exista, de asemenea, o inadvertenta suport-imagine care lasa loc unei abordari ironice. Procesul de transformare in cliseu e concis surprins de seria de cadre geometrice reluate obsesiv aproape pe un intreg perete.
Imaginea virtuala proiectata, constind intr-un palimpsest imagistic, ii provoac
