Aura CORBEANU:
Ne-am intilnit, pe terasa Centrului pentru Cultura „Arcus„, pentru a discuta pe o tema care ne framinta si care constituie, de fapt, chiar viata noastra: problemele teatrului romanesc – din diverse perspective – in aceasta perioada. Teatrul romanesc este teatrul pe care noi toti il facem, intr-o forma sau alta. Consider ca in acest moment trebuie sa avem capacitatea de a ne proteja noi intre noi si de a gasi resursele de a fi solidari in actiunile noastre, de a ne face ascultati si acceptati. Spun asta pentru ca astazi a disparut revista Scena, ieri a disparut festivalul de la Piatra Neamt, ne apuca grija ca – Doamne fereste! doar stim bine cita munca a insemnat organizarea lui – miine-poimiine va disparea si Festivalul ATELIER. Si-atunci, cum l-am putea sustine in continuare?
O alta probema ar fi, cred eu, ca nu stim suficient de bine sa comunicam si daca sintem suficient de pregatiti sa rezistam acestei presiuni politice care exista in jurul nostru, o presiune pe care o resimtim, la nivel cultural, intr-o forma sau alta. Sintem noi capabili sa ne protejam initiativele creative? Or, teatrul romanesc contemporan – in afara de ce se intimpla pe scena, altfel lucru extraordinar – este acum, intr-o buna masura, format si din asemenea evenimente, din momente cind ne aflam impreuna, cind discutam si lucram pentru a descoperi ce avem de oferit publicului si cum s-o facem cit mai bine. Pe de alta parte, avem un public al nostru si sintem capabili de evaluari. Dar nu avem strategii culturale locale sau poate ca noi insine nu le-am identificat inca. Or, toate proiectele noastre sint inglobate in ceea ce-si propun orasul, regiunea ori tara, la nivel de politica culturala. Nu-mi permit sa fac o radiografie a teatrului romanesc contemporan, dar stiu ca toate acestea reprezinta framintarile noastre zilnice. Ar fi fost interesant sa vedem ce gin
