Cu mai mult noroc, PNL ar fi putut avea intre 2000 si 2004 chiar si un presedinte al Romaniei, daca "independentul" Mugur Isarescu ar fi rezistat presiunilor lui Emil Constantinescu si ale taranistilor sinucigasi si nu ar fi candidat contra "liberalului" Theodor Stolojan, pe acelasi segment de electorat. Intr-o asemenea situatie, la turul doi al ultimelor prezidentiale, electoratul roman nu ar mai fi trebuit sa opteze intre Ion Iliescu si C.V. Tudor. Marturii convingatoare, inclusiv din anturajul fostului presedinte, atesta efortul depus de Valeriu Stoica in vara lui 2000 pentru a-i convinge pe Stolojan si Isarescu sa candideze "in cuplu presedinte-prim-ministru", nu sa se sfasie reciproc. S-ar parea ca fusese stabilita o prima intelegere intre cei doi, se declansase si o campanie de presa intr-un cotidian important, dar a prevalat dorinta de revansa a lui Emil Constantinescu, care pierduse sprijinul PNL pentru propria sa alegere, dupa expertiza lucida a lui Valeriu Stoica.
Spun aceste lucruri acum, pentru ca ele nu mi-au fost evidente, din pacate, la vremea respectiva, ci doar mult prea tarziu, cand din redactia 22 a fost lansat apelul "pentru un singur candidat" in fata lui Ion Iliescu, dar si pentru ca sa subliniez ca, printre politicienii romani actuali, Valeriu Stoica este unul dintre putinii cu vedere de ansamblu. Or, se stie ca unui lider performant i se cere spirit vizionar, privire in perspectiva.
Paradoxal, Stoica, la fel ca si Nastase, a evoluat bine in perioada postdecembrista, a obtinut victorii pentru propriul partid, dar imaginea sa publica se situeaza sub reusite. Adrian Nastase, de pilda, stie sa vanda in strainatate o marfa greu exportabila: Romania. Circulatia romanilor fara viza in spatiul Schengen, ratata de guvernarea trecuta din stupida nepasare fata de nemultumirile Germaniei in cazul apatrizilor, si greu de gestionat (o dove
