Janine CHASSEGUET-SMIRGEL
Psihanaliza artei si a creativitatii
Traducere din limba franceza de Georgeta Mitrea, Editura Trei, Bucuresti, 2002, 218 p., 119.900 lei
Daca am fi tinut seama de aspectul cronologic, aceasta carte ar fi trebuit prezentata inaintea volumului Élisabethei Roudinesco. N-am facut-o tocmai datorita faptului ca, desi aparuta la inceputul anilor ’70, ea ofera un posibil raspuns la intrebarea – ce-i drept, retorica – asupra necesitatii psihanalizei. Cu toate ca perioada in care aceasta carte a fost scrisa (de fapt, articolele care o compun) era una de efervescenta si reala evolutie a psihanalizei si a institutiilor ei, autoarea vorbeste de „un recul net in raport cu lucrarile pionierilor psihanalizei, care nu ezitau sa se aventureze in cimpul socio-cultural“.
Ambitia autoarei este de a elabora o metodologie pentru a sprijini intelegerea psihanalitica a operei de arta, aplicarea instrumentarului terapeutic in diverse domenii culturale, precum si abordarea psihobiografica a lui Strindberg si Patrick Modiano, Janine Chasseguet-Smirgel pledind, in fond, pentru unitatea naturala dintre terapie si productiile culturale. Pornind de la Freud si Melanie Klein, autoarea franceza subliniaza importanta unor concepte ca sublimare si inspiratie, constienta ca ignorarea lor ar face demersul psihanalitic necreditabil: „Inspiratia este rascrucea comuna creatiei estetice si psihanalizei; plecind de la aceasta, cele doua activitati se vor individualiza. Mai ales scopurile lor nu coincid, cel putin in ce priveste constientizarea. Totusi, cvasi-identitatea demersului primordial explica si legitimeaza, daca era nevoie, interesul analistului fata de arta si artisti“ (p. 33).
Contestarilor metodei biografice, Janine Chasseguet-Smirgel le opune observatia ca analistul are, in fond, in vedere doar opera sau elemente a
