- Cultural - nr. 127 / 2 Iulie, 2002 Ard cuvintele, tipare de gand, si-n gradina casei mele busuiocul si floarea de muscata sporovaiesc precum la nunta lor de argint si, in petale de mac, soarele apune. Carcelul de la vie se prinde-n parul meu, iar boabele grele si verzi, astepta parguiri de chihlimbar si betii de amoruri, precum in cioburi de iasomie zambesc clipe de zapada. La poarta, gura leului se cearta cu ochiul boului, floarea de piatra sta martora la proces, iar regina noptii imprastie zvonuri de iubiri la nestiute case, cand fluturii de argint dorm in calesti de ceata. Geometrii de verde prind dealurile in compendii si, in zgomotul tacerii, licuricii aprind felinare si se-nalta pe varfuri. Graul ingalbenit in gelozia soarelui isi pleaca rosul de mac sub zimtuite seceratori, iar porumbul, novice precum soldatul recrut, numara zilele pana-n toamna bobului de ceara. E Cuptor, si argintul noptii toarna in forme dimineti de iarba. Ma pierd in curba ploii si prin luminisuri de perle, caci, intr-o zi aruncata peste umar, mi-am uitat numele. Miroase a desteptaciune, examene, locuri cu taxa si fara taxa, vise si medii ce se pregatesc pentru carnetul de student. Poza e color si, la unii, cunostinte-vax, iar la altii, licenta e bilet de cules mere, pere, capsunele, in spatii mai largi sau mai stramte din gradina... Europei. Si, peste scoli, in franjuri de nori, doar florile de camp din coronita premiului intai suspina dupa albastrul ochilor de pe locul doi, ce-aduna zambete ascunse si clipeste sfios locului... trei. Fac ploile autostopul spre inima de cireasa a verii, iar prinsa-n clanta portii, iubirea tatanilor, neunsa cu mirodenii, scartaie. E iar Cuptor si iar e vara, si doar cocostarcul lui Sorescu umbla descheiat la gat, caci nu-i usor s-astepti in seara vaca de la ciurda, barbatul de la coasa, copiii de la joaca si s-auzi femeia-cumintenia paman