"Senzaţia de viaţă"este marea surpriză şi marea bucurie descoperită de V. Alecsandri în scrisorile primite de la Ion Ghica, exteriorizată în diferite feluri (mărturie stau scrisorile lui V. Alecsandri însuşi). În esenţă, toate exprimă ideea că invenţia pornită din realitate este creatoare. Puse sub apelativul care înnobilează relaţia dintre oameni: "amice", "iubite amice", "scumpul meu amic", "scumpe amice", Ion Ghica aşteaptă ca V. Alecsandri să i le citească. La îndemnul poetului, strâns legat şi de diligenţele lui Iacob Negruzzi, redactorul-şef al "Convorbirilor literare", de a întreţine interesul pentru trecutul nostru, scrisorile aveau să fie publicate în paginile mai sus-numitei reviste. Firul expedierii lor urmează cursul biografiei lui Ion Ghica. El se găsea la Bucureşti în lunile mai şi noiembrie ale anului 1879, în "fevruarie"1880 şi martie 1881. În iulie 1879, septembrie şi noiembrie 1880, "ghenarie", iunie şi iulie 1881, scrie de la conacul moşiei Ghergani. Funcţia diplomatică, neliniştitoare pentru V. Alecsandri, după cum se vede din sfatul: "să te fereşti de politică, politica fiind filoxera literaturii"nu l-a împiedicat să trimită de la Londra, unde se afla în calitate de ambasador, scrisori datate 27 iulie 1883, "fevruarie", iulie, august şi noiembrie 1884, 1 "ghenarie"şi 30 mai 1885. Doar una din Brighton, în octombrie 1883. Îndoiala de moment a prietenului nu s-a confirmat, spre satisfacţia lui, de altfel încrezător în beţia verbului literaturii: "Ocupaţiile tale politice îţi vor permite să continui redactarea amintirilor tale? Ar fi foarte regretabil să renunţi la literatură. Lumea se teme. Dar eu nu cred. Cine a băut va mai bea". Două scrisori nu sunt localizate. Datele de expediere sunt 22 octombrie şi 26 decembrie 1882.

Cum ne apar scrisorile, citite astăzi? Doar oglindă a lumii văzute prin intermediul datelor şi al locurilor, sau s