Desi ne aflam in toiul verii, celor mai multi dintre ieseni le da frisoane gandul ca va veni iarna si, odata cu ea, si niste facturi uriase la plata intretinerii. Este de la sine inteles ca, in conditiile in care intretinerea pentru un apartament cu doua camere ajunge sa fie mai mare decat un salariu mediu pe economie, locatarii au de ales intre a se debransa de la reteaua de termoficare sau sa gaseasca o solutie alternativa. La aceasta ne vom referi in cele ce urmeaza.
In prezent, piata ofera mai multe solutii pentru asigurarea caldurii in timpul iernii. Acestea sunt centralele termice pe gaz metan, repartitoarele de caldura, centralele termice de apartament, scara sau bloc si gigacalorimetrele pe bloc. Din pacate, unele dintre solutiile prezentate mai sus s-au dovedit a avea cel putin un dezavantaj major. De pilda, centralele termice de apartament pe gaz, care si-au dovedit avantajul in economiile facute bugetului familiei, reprezinta un pericol potential pentru locuinta unde sunt amplasate, dar si pentru restul imobilelor invecinate, prin emanarea gazelor si a noxelor rezultate din procesul de ardere. Alaturi de aceste dezavantaje mai exista o serie de impedimente de care se lovesc cei ce doresc sa-si monteze centralele. Cele mai frecvente sunt neintelegerile dintre vecinii care solicita sume mari de bani pentru racordarea la reteaua de distributie si dimensionarea incorecta a acestor conducte.
In cazul repartitoarelor de caldura, unde cheltuielile pentru achizitionarea lor sunt mult mai scazute decat in cazul centralelor pe gaz, sunt impuse doua conditii esentiale: existenta gigacalorimetrului pe bloc si dotarea tuturor apartamentelor cu aceste dispozitive. Un alt dezavantaj este imprecizia stabilirii pretului, care este fixat cu aproximatie in fiecare luna, urmand ca la sfarsitul anului sa se faca un calcul final si recorelarea preturilor. @
