Examinatorii ajung sa-si recunoasca tezele pornind de la semnatura presedintelui centrului de examen, trecuta pe lucrari, la vedere. Cum teancurile ajung la centrul de corectura gata impartite pe profiluri, treaba este ca si rezolvata Decizia Ministerului Educatiei de a transfera corectura lucrarilor de bacalaureat intr-un centru unic, impartial, n-a avut efectul scontat. Specialistii, in intentia lor de a diminua suspiciunile in privinta aranjamentelor de la examene, n-au gindit aceasta formula, in amanunt. Experimentul initiat la sesiunea din acest an a bacalaureatului se dovedeste a fi de nerepetat. Mai ales ca tot MEC iese vinovat de fraudarea examenului. Insarcinati cu grija de a da nota de corectitudine examenului, presedintii centrelor de bacalaureat se dovedesc a fi primii care gresesc. Iar erorile lor, grave de altfel, pot fi interpretate ca frauda. Cu sau fara intentie, din cauza lor, tezele ajung sa fie mai usor descoperite la centrul de corectura. Si totul porneste de la o semnatura. In loc sa semneze lucrarea in interior, in coltul care urmeaza a fi indoit, pentru secretizarea tezei, presedintii comisiilor de examen isi pun amprenta dupa ce coltul a fost inchis. O reminescenta a trecutului. Cind tezele ajung la centrul de corectura, profesorii examinatori stiu exact de la care centru este teancul de teze. Este cit se poate de simplu, chiar daca semnatura nu este descifrabila. Cei direct interesati confrunta semnatura de pe teza cu cea de pe procesul verbal de predare a "marfurilor". In consecinta, toate tezele de la centrul "X" se descopera foarte usor. Profesorul care cauta o teza de la centrul respectiv nu trebuie sa mai rascoleasca toate teancurile, ci numai cele care poarta semnatura presedintelui de la acel centru. Asa s-a intimplat ieri, dupa predarea tezelor de la proba sustinuta de cei 1862 de elevi - cu cinci mai putini decit la testul scris la