- Cultural - nr. 129 / 4 Iulie, 2002 "Vasile Aftenie a fost arhiereu-vicar al Arhidiecezei Romane Unite de Alba Iulia si Fagaras, pentru credinciosii romani greco-catolici de peste Carpati, constituiti in Vicariatul General Roman Unit al Bucurestilor si vechiului Regat" (Silvestru Aug. Prundus, Clemente Plaianu, 1998). S-a nascut la 14 iunie 1899 in satul Lodroman, judetul Alba. A invatat la scoala din sat, la Blaj si la Bucuresti (Facultatea de drept). Atras de teologie, dupa ce a fost primit in clerul tanar arhidiecezan (1919), Mitropolitul l-a trimis la Roma pentru studii superioare la Colegiul "Sfantul Atanasie", urmand cursurile Institutului "Angelicum". Cu doctoratul in filosofie si teologie, a revenit in tara (1925), fiind hirotonit preot celib, la 1 ianuarie 1926, apoi numit profesor la Academia de Teologie Romana Unita din Blaj. La 21 decembrie 1937, pe cand indeplinea functia de protopop al Bucurestilor, i s-a incredintat rangul de canonic al Capitlului arhiepiscopesc din Blaj, iar in octombrie 1939 acela de rector al Academiei de Teologie din urbea de pe Tarnave. Dupa numai cateva luni (aprilie 1940) "a fost numit Episcop titular de Ulpiana si desemnat auxiliar al Mitropolitului Alexandru Nicolescu" (Idem), care l-a investit vicar general la Bucuresti, "fara nici o intentie de agresivitate fata de cei de alte credinte, mai ales de fratii de acelasi sange, cu care impreuna vom realiza marirea Sionului Romanesc", cum il obliga Mitropolitul la solemnitatea consacrarii ca arhiereu (5 iunie 1940). Din capitala, unde a pastorit cu bunatate si demnitate, fiind un real sprijin, mai ales romanilor transilvaneni refugiati dupa Dictatul de la Viena (30 august 1940), Episcopul-Vicar a fost arestat, la 28 octombrie 1948, pentru refuzul de a imbratisa religia ortodoxa, masura impusa guvernantilor de atunci, in principal, de Moscova, dusmanca de moarte a Papei, capul