În 1996, scriitoarea americană Eve Ensler a scris Monoloagele vaginului. Piesa - care are la bază monoloagele a 200 de femei vorbind liber şi fără perdea despre "locul acela dintre picioare" - a întîmpinat, la început, o reacţie previzibilă de respingere din partea establishment-ului: teatrele au refuzat să o joace, companiile i-au refuzat sponsorizările, publicaţiile au refuzat să-i facă reclamă etc. Aceste refuzuri au declanşat Campania V-Day - o adevărată mişcare internaţională de impunere a piesei; militante precum Glenn Close, Cate Blanchett, Marisa Tomei, Winona Ryder, Kate Winslet, Calista Flockhart, Oprah Winfrey sau Alanis Morissette, entuziasmate de text, l-au preluat, citind Monoloagele... pe mari scene ale lumii. Graţie Campaniei V-Day, piesa lui Eve Ensler a devenit un "clasic" al literaturii contestatare. Şi iată că, după 6 ani, ea a putut fi montată şi în România. Am văzut Monoloagele vaginului pe 13 iunie la Bucureşti, în sala Magheru a Teatrului Nottara, într-un spectacol caritabil susţinut de revista Cosmopolitan. Mărturisesc că - pe lîngă curiozitatea firească faţă de un asemenea text incendiar - aveam şi o oarecare rezervă legată de el; mă temeam că voi asista la un spectacol de "agit-prop" feminist şi că piesa este un simplu tract cu valoare literară precară... Or, surpriză!, departe de imaginea pe care mi-o făcusem, c/o prejudecăţilor înşurubate în mintea mea, Monoloagele vaginului este unul din cele mai puternice texte dramatice din ultima vreme, iar spectacolul Alinei Nelega (care semnează regia, traducerea piesei şi ilustraţia muzicală) îi face pe deplin dreptate într-o montare limpede, elegantă, percutantă şi - insist asupra acestui cuvînt! -
de bun-simţ. Dacă un spectator îmi spune că a fost şocat de text sau spectacol, îi pot înţelege reacţia; dacă îmi spune că a fost "scandalizat", mă voi uita la el cu teamă. Căci scandalul a
