interviu cu avocatul Doru COSTEA

În ce măsură consideraţi că justiţia îşi îndeplineşte rolul? Vă simţiţi bine ca avocat? Vă faceţi meseria aşa cum doriţi sau sînteţi dezamăgit? Într-o mică măsură. Şi pentru că vorbim de justiţie, dacă eficienţa se măsoară în procente ce se rostogolesc îngrijorător sub 50% e ca şi cum nu s-ar înfăptui deloc. Asta pentru că e vorba de o percepţie colectivă. Să nu uităm că într-un domeniu atît de sensibil eroarea, ca şi frauda, poate exista doar ca excepţie. Mediatizarea lor în societăţile democratice se face nu numai pentru a arăta că acestea există doar ca accident, ci şi pentru a scoate în evidenţă că partea bună a lucrurilor e dominanta sistemului şi sancţionează rapid orice excrescenţă malignă. Noi, din păcate, trăim o democraţie de simpozion. Mă simt bine ca avocat pentru că îmi iubesc profesia şi o practic de 21 de ani. Este un exerciţiu interesant, un soi de alpinism intelectual să ştii că nu te poţi refugia îndărătul altei autorităţi decît celei pe care o are textul de lege. Nu sînt nici dezamăgit pentru că sînt un optimist de nevindecat. Sînteţi surprins de deciziile corecte sau incorecte ale instanţelor? Faţă de cele spuse mai sus, mai degrabă de cele corecte. Ce îi poate împiedica pe judecători să dea totdeauna soluţia cea mai bună şi care s-ar impune? Cred că în primul rînd lipsa de experienţă. Vreau să fiu bine înţeles, n-am spus lipsa de profesionalism. "Da mihi factum, dabo tibi jus" ("Dă-mi faptele şi-ţi voi da dreptul"), spuneau romanii. Mare parte din judecătorii instanţelor de fond sînt foarte tineri. Nu vreau să credeţi că iau lucrul ăsta ca pe un defect, dar ca să poţi percepe profund şi corect juridic semnificaţia unui fapt concret e nevoie de o serioasă experienţă în privinţa faptelor şi asta nu se poate căpăta - din păcate - decît în timp. Arabii au un proverb extraordinar: "cuminţenia ţine loc de ba