Publicind o interesanta luare de pozitie a istoricului Ioan Aurel Pop cu privire la un volum recent al subsemnatului – Arpadieni, angevini, romani. Studii de medievistica central-europeana, Cluj, Editura Fundatiei Desire, 2001 –, revista Magazin istoric (Nr. 6, iunie 2002, p. 33-38) se vadeste… mai catolica decit papa. Acolo unde colegul meu titreaza decent, spunind Mai multe descalecaturi si o controversa, redactorul anonim prefera un titlu socotit, probabil, mai de impact. Asa incit articolul este anuntat in sumar, la p. 2, cu un alt generic: Riscurile unei minti prea sprintare. Le-as fi multumit, fara indoiala, publicistilor de la Magazin istoric pentru amabilitatea de a fi observat ca scrisul meu istoric implica, deopotriva, si agilitate mentala, si asumarea lucida a unor riscuri. Dar, stupoare! Subtitlurile cu care redactia a „ornat“ textul lui Ioan Aurel Pop ma impiedica sa o fac. Conform acestora, cartea mea ar contine afirmatii pe care nu le-am facut niciodata. Le indic mai departe, corectindu-le, stupefiat, din mers.

Primul subtitlu adaugat de redactie este: Letopisetul cantacuzinesc, scriere din preajma anului 1700, este separat in doua izvoare, pentru partea detasata creindu-se o filiera ce nu poate fi dovedita, pentru a o transforma intr-un izvor contemporan cu momentul considerat al venirii romanilor in Transilvania. Or: 1. Nu am „separat“ Letopisetul cantacuzinesc in doua izvoare, intii pentru ca nici o compilatie nu este egala cu izvoarele sale, iar apoi pentru ca izvoarele scrise ale respectivului letopiset sint mai multe decit doua; 2. Partea de care m-am ocupat, si eu, si – dupa mine – Ioan Aurel Pop, nu este „detasata“, eu neumblind cu foarfeca prin cronistica romaneasca, asa cum umbla redactia potrivind chapeau-uri falsificatoare; 3. Pentru a sti daca filiera – culturala, sa o precizam! – pe care a urmat-o o scriere medievala poate fi