Data fiind gravitatea faptului si implicatiile sale multiple, care depasesc sfera istoriografiei, e neindoielnic ca discutarea acestui "caz" va dura inca vreme indelungata, pana cand se vor stinge consecintele sale profund negative pentru viata publica si cultura romana.
Treptat, pe masura ce va fi lamurita deplin chestiunea paternitatii textelor, adica restabilita dreptatea grav incalcata de coordonatorii tratatului, vor fi luate in considerare, daca va mai fi cazul, si rigoarea datelor, afirmatiilor si interpretarilor cuprinse in aceasta voluminoasa sinteza. Dar problema de fond principala, esentiala, a lucrarii, e, fireste, onestitatea demersului intelectual al autorilor ei. "Daca cinste nu e, nimic nu e", s-a spus cu drept cuvant. Adevar cu aplicatii in cele mai variate domenii de activitate umana, dar cu valoare absoluta in sfera creatiei intelectuale.
Onestitatea unui produs intelectual se masoara, fireste, in raport cu realizarile similare anterioare. Onestitatea recentei istorii nationale se verifica in primul rand prin comparatie cu sinteza precedenta, Istoria Romaniei din anii 60 si cu versiunea prelucrata, intregita si adaptata doua decenii mai tarziu, ramasa insa in manuscris.
Reluand o constatare formulata cu prilejul declansarii lucrarilor la noul tratat, cu sapte ani in urma, d-l Dan Berindei subliniaza in prefata generala a lucrarii meritele editiei anterioare care, ni se spune, "curatata de balastul ideologic", isi pastreaza, in parte "cel putin", valoarea. Afirmatia a devenit indicatie pentru unii dintre colaboratorii cei mai zelosi ai noului tratat. Conformandu-se asadar sugestiei, acestia au "curatat" textele vechiului tratat de impuritatile ideologice pe care le continea, cu atata zel insa, incat au reusit sa "curete" si numele unora dintre autorii vechii sinteze, nu putini la numar; apoi, in spatiile ramase libere de num
