Aurelia MOCANU: In calitate de director al Centrului International de Arta Contemporana din Bucuresti, ati putea face o micro-documenta 11 undeva pe simezele noastre, macar imaginar, pentru a prinde amprenta acestei editii?
Irina CIOS: E destul de greu de spus pentru ca, desi se anunta a fi o experienta neasteptata, expozitia documenta 11 e destul de cuminte, clasica, fara socuri vizuale, fara surprize emotionale. Sint o serie de lucrari ale unor artisti foarte interesanti, e o selectie, sa spunem, pretioasa, dar nici o clipa nu am avut senzatia ca directorul desemnat si-a asumat conturarea unei propuneri personale. De altfel, a si ales sase co-curatori de nationalitati diferite (Carlos Basualdo, american, Ute Meta Bauer, germanca, Susanne Ghez, americanca, Sarat Maharaj, sud-african, Mark Nash, englez, si Octavio Zaya, spaniol care traieste la New York) impreuna cu care a definit selectia documentei si nu stiu daca a fost o initiativa care a servit evenimentului in sine… Poate ca ar fi fost mult mai proaspat si mai personal sa-si fi asumat responsabilitatea unui punct de vedere propriu.
A.M.: Pentru ca in ziua vernisajului au lipsit platformele teoretice, pentru ca in ambele cataloage (cel mare – de circa 3 kg si cel mai mic – cu 115 prezentari de artisti) uneori imaginile nu corespund lucrarii selectate, nu vi se pare ca organizarea a derapat putin, chiar de la debut?
I.C.: In primul rind, trebuie sa spun ca am fost uimita ca aveau o serie de voluntari care nu vorbeau decit foarte putin limba engleza, nu erau in stare sa dea nici un fel de informatii, ba citiva m-au intrebat chiar pe mine de unde am luat materialele de informare. In plus, evenimentul era destul de putin anuntat in oras. Daca erai familiar cu locatiile documentei, puteai sa te duci pur si simplu… Dar un afisaj nu exista… E drept ca au fost puse la dispozitie do
