Aurelia Mocanu: Este foarte interesant pentru noi (criticii de specialitate, artistii romani atenti la racordarea lor cu scena internationala, publicul avizat si toti „observatorii culturali“) sa refacem traiectul prezentei dumneavoastra, Doina Petrescu, alaturi de Alejandra Riera, aici la documenta 11. Cum ati ajuns, dupa studii de arhitectura in Romania, studii de filozofie la Paris si cercetare in studii feministe, sa participati la o mare expozitie de arta contemporana?

Doina PETRESCU: Istoria este mai lunga. Acum un an, am inceput sa lucrez cu Alejandra Riera in urma invitatiei acesteia de a colabora la un proiect orientat direct pe probleme de arhitectura. Era vorba de Familisterul de la Guise, un proiect de utopie practicata in nordul Frantei. Este vorba de un complex construit, locuit inca si astazi, in cadrul caruia s-a pus pentru prima data problema locuintelor sociale si integrarea lor intr-un program mai larg, incluzind spatii de lucru, de cultura, educatie si agrement care sa acopere „in intregime“ (de aici utopismul proiectului) nevoile clasei muncitoare din acea epoca. Alejandra a inceput printr-un reportaj fotografic, apoi am lucrat impreuna la editarea unei carti care, ulterior, a devenit catalogul unei expozitii seste vorba despre L’association(des pas), notes-photographies-questions autour du Palais Social ou Familistère de Guise, Ed. Syndicat Mixte, 2001t. Acesta a reprezentat punctul de plecare in colaborarea noastra, o munca de artist-arhitect in care problemele artistice si arhitecturale se intersecteaza permanent cu teritoriul chestiunilor socio-politice. Practic, nu mai sintem nici in arta, nici in arhitectura... In ceea ce priveste prezenta aici, la Kassel, Alejandra a fost cea invitata si, pentru ca incepusem sa lucram impreuna, m-a invitat la rindul ei sa particip alaturi de ea la aceasta manifestare, iar eu am insotit-o. Cu u