Marţi 11 septembrie 2001.

Mă aflam în New York City ca să încep campania de promovare a ultimei mele cărţi, The Oasis (Oaza), publicată de St. Martin's Press. Veneam din Connecticut, unde prima seară cu cititorii se soldase cu vânzarea a şaizeci de cărţi. În New York, prima semnare de autografe era pe 11 septembrie. Programasem întâlniri cu cititori, editori, presă, agenţi literari, prieteni. Închiriasem un apartament pe 3rd Avenue. Marţi 11 septembrie, la şapte seara, aveam o prezentare, cu lectura din carte şi autografe, la Librăria Borders din turnul de sud al complexului World Trade Center. Nimic mai firesc deci ca la opt şi jumătate dimineaţa să mă îndrept către World Trade Center, ca să văd librăria şi cum era expusă cartea.

Cu alte cuvinte, în clipele în care două proiectile vii, avioane răpite de terorişti, se îndreptau către World Trade Center, mă îndreptam şi eu către acea imensă ţintă vie. Pe când avansam pe 3rd Avenue (îmi place să fiu pieton la New York, singurul mod de a trăi acest oraş e de a-l parcurge), unii dintre pasagerii avioanelor răpite ghiciseră deja care le va fi soarta. Între timp, populaţia diurnă a World Trade Center-ului, mii de oameni, un oraş vertical, sosea sau sosise la lucru. Micul oraş care avea să piardă în mai puţin de o oră trei mii de locuitori funcţiona inocent, neştiind că al treilea război mondial va erupe chiar asupra lui. Funcţionarii, businessmanii, managerii, asistenţii, secretarele, portarii, vizitatorii, turiştii aşteptând să viziteze turnurile nu bănuiau că în câteva minute vor lupta să-şi salveze vieţile. Iar în confuzia matinală new-yorkeză, aglomerată şi gălăgioasă, un pieton, eu, îmi îndreptam paşii şi gândurile către o librărie în care mă aştepta, în volume identice, nişte gemeni zâmbitori, ultima mea carte.

Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată că a întâlni un cititor necunoscut care te-a c