Un cronicar este un martor, dar nu mai puţin un comentator, dator să consemneze pentru posteritate despre cele cunoscute şi trăite, cu speranţa, oricât de infimă, că, încă din vremea sa, argumentele legate de comentariu vor fi luate în seamă.

În ultimele două luni, cam de la jumătatea lui aprilie până la jumătatea lui iunie, evenimentele din lumea dansului românesc au fost numeroase şi mult deosebite între ele. Marcate de lumini şi umbre, unele au fost înscrise în calendare internaţionale, altele au avut un caracter de unicat. Pe câteva le vom consemna succint, iar pe altele, pe larg, pe parcursul a două sau trei numere ale revistei noastre.

Distincţiile şi decoraţiile acordate de preşedintele ţării, domnul Ion Iliescu, unui număr de douăzeci şi şase de dansatori, coregrafi şi pedagogi, din ţară şi din diaspora românească, au constituit un eveniment unic, la noi, dar şi în lume. Dacă Ministerul Culturii şi Cultelor a ignorat sistematic breasla coregrafică, preşedinţia a premiat mai întâi patru balerini, artişti emeriţi, pe Irinel Liciu (în absenţă), Gheorghe Cotovelea, Alexa Mezincescu şi Ileana Iliescu, apoi a acordat Ordinul Naţional pentru Merit, în grad de Cavaler, Alinei Cojocaru, prim solistă la Royal Ballet Covent Garden şi în fine, a reunit, de curând, la Bucureşti, stele ale baletului românesc, din câteva generaţii, venite din diferite colţuri ale Europei şi ale Americii, cât şi din ţară, pentru a le înmâna, de asemenea, distincţii şi decoraţii. Întâlnirea a avut un puternic caracter emoţional, atât pentru artişti, cât şi pentru public. Câţiva invitaţi s-au reîntâlnit pentru prima oară, după mai bine de două decenii, în sala de spectacol de la Palatul Cotroceni, odată cu emisiunea organizată de Silvia Ciurescu pentru TV România Internaţional şi apoi pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, la spectacolul Lacul lebedelor, după care a urmat