Dintre cele 1222 de fişe cîte cuprinde Opisul emigraţiei politice (româneşti), publicat recent de dl Mihai Pelin la Editura Compania, un mare număr sînt ale unor scriitori. De altfel, scriitorii au dat o parte semnificativă a disidenţei anilor '70 şi '80, şi, totodată, a emigraţiei politice. Autorul a avut acces la cîteva dosare ale fostei Securităţi, aflate astăzi în custodia SRI, pe care le trece în revistă într-un preambul, dar n-a avut la altele, tot aşa de importante, dacă nu cumva chiar mai importante, şi anume la cele ale ale informatorilor şi colaboratorilor, din inaccesibilul încă Fond Z. Aşa se face, între altele, că "un cunoscut critic literar", menţionat de mai multe ori pentru rapoartele sale (în Cartea Albă, volumul V, el le semna sub nume de cod!), nu are fişă, deşi trăieşte de peste două decenii în străinătate. Ba chiar, într-un rînd, d-lui Pelin îi scapă şi numele distinsului nostru coleg: Marian Popa. În această situaţie, vor mai fi fiind şi alţii, autori de "fişe", dar nu şi obiectul lor.

Am de făcut o observaţie generală privind redactarea acestui Opis şi una care se referă la conţinutul propriu-zis al rapoartelor (de tot felul) emanate de la fosta Securitate.

Dl Pelin greşeşte, după părerea mea, nespecificînd în mod tranşant ce şi cît aparţine documentelor ca atare din diferitele dosare consultate, ca să ne putem da seama ce şi cît îi aparţine d-sale. Aşa cum sînt alcătuite fişele, ele lasă loc la interpretări dezavantajoase pentru intenţiile şi efortul autorului. Le citim în-tr-o dilemă perpetuă: cine afirmă ce se afirmă, documentul de Securitate ori dl Pelin? ce adaugă dl Pelin literei documentului? dar, ce să mai spun, spiritului său? Anumite lucruri par să fie neîndoielnic aprecieri ale autorului, completări. Dar nu putem fi siguri. Nu e vorba că d-sa a procedat corect abţinîndu-se de la polemică (după cum recunoaş