Un recent simpozion academic a fost consacrat felului în care se vorbeşte româneşte la televiziune. Telefil nu-şi pune mari speranţe în efectele manifestării cu pricina, nici prima, nici ultima, probabil, tot aşa de inutilă ca şi altele. Cîinii de pază ai limbii latră, caravana greşelilor de exprimare trece. Nu doar caravana televiziunii. Doar că impactul televiziunii este mai mare decît al oricărui mijloc de informare. Vorbirea incorectă la televiziune este un scandal şi un pericol public.

Doamne, şi cum se mai vorbeşte la televiziune, zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă!

La Ştiri, în reclame, în talk-show-uri, la emisiunile de divertisment, peste tot, acelaşi masacru al vocabularului, foneticii, morfologiei şi sintaxei naţionale.

La originea acestui fenomen negativ, cu implicaţii sociale, se află mai multe lucruri. Cel dintîi este amploarea pe care televiziunea a luat-o după 1989, din pricina numărului enorm, mai ales prin comparaţie cu trecutul, de ore de emisie, de crainici, pe scurt, de vorbitori, limba română a scăpat aproape cu totul de sub control. Nimeni n-a mai urmărit o selecţie a vorbitorilor, în funcţie de felul cum se exprimă. Au pătruns pe ecran o groază de inşi pentru care limba are secrete impenetrabile. Al doilea motiv al degradării exprimării la televiziune este, neîndoielnic, legat de degradarea exprimării la toate nivelele. Întreaga societate vorbeşte prost. Erorile nu sînt exclusiv ale oamenilor din televiziune. Sînt ale tuturor vorbitorilor publici: politicieni, oameni de sport, afacerişti, vip-uri, cum li se spune, şi care, ascultaţi fiind de milioane de oameni, transmit cu multă promptitudine şi eficienţă boala. Şi, desigur, un motiv care nu poate fi trecut cu vederea, este şcoala, din ce în ce mai neatentă în privinţa corectitudinii vorbirii românilor.

Există cîteva încercări de a sistematiza eror