La fel ca sociologul american Amos Perlmutter, sunt (si suntem!) de acord ca "legitimitatea este fundamentul puterii politice". Iar acelei puteri ii confera autoritate tocmai obedienta (fie si doar in campanii electorale!) fata de alegatori. Democratia (sau surogatul de regim democratic) e presarat constant cu asemenea aspecte. Folosirea (legitima si rationala) a fortei pentru mentinerea controlului asupra maselor si a jurisdictiei asupra unui teritoriu, reprezinta un aspect sociologic, o realitate ce tine de legitatile moderne. Dar ce e legitimitatea? Tot sociologul american ne ajuta, numind-o conditie de validitate si acceptanta imbratisata de sistemele de autoritate. Si-atunci, vin si zic, in chip "nostalgic", daca e vorba de acceptanta, aplauzele, uralele si entuziasmul debordant care validau legitimitatea regimului comunist (dictatorial, dupa spusele celor de azi, in mare majoritate, tot cei ce-l acceptasera si-l impusesera ca democratic!) ce erau? Nu cumva tot de un aspect de legitimitate vorbim? Si inca o intrebare: a ramas regimul "ilegitim" din timpul lui Ceausescu? Si un ecou: e ilegitim sa pun asemenea intrebari post-revolutionar? Si, in fine, un ecou la ecou: cat de legitim este adevarul din spusa veche indiana: "Zece feluri de oameni nu cunosc legea: cel beat, cel neglijent, cel nebun, cel obosit, cel furios, cel flamand, cel grabit, cel lacom,cel speriat si, al zecelea, cel indragostit"? La fel ca sociologul american Amos Perlmutter, sunt (si suntem!) de acord ca "legitimitatea este fundamentul puterii politice". Iar acelei puteri ii confera autoritate tocmai obedienta (fie si doar in campanii electorale!) fata de alegatori. Democratia (sau surogatul de regim democratic) e presarat constant cu asemenea aspecte. Folosirea (legitima si rationala) a fortei pentru mentinerea controlului asupra maselor si a jurisdictiei asupra unui teritoriu, reprezinta un a