- Diverse - nr. 135 / 12 Iulie, 2002 1. In multe comentarii politice din mass-media este folosit cuvantul politichie. Iata un citat din editorialul ziarului "Cuvantul liber": "... ca un dusman al politicii aventuriste si antinationale, al politichiei de Calea Victoriei". Politichie, substantiv invechit, are sensul: abilitate, istetime, dibacie. Etimonul este grecescul politiki. Uneori, cuvantul politichie nu este folosit cu sensul sau propriu, ci pentru a ironiza notiunea de politica. Astfel, despre un preot, intr-un ziar, se scrie ca: "... aghesmuieste cu zor pe prea maritii trepadusi ai politichiei locale". Daca folosim cuvintele cu sensul lor propriu, fara sa cream un pleonasm, putem spune ca orice politica presupune si politichie. Desigur, raportul intre cele doua notiuni variaza pana acolo ca politichia poate asimila politica. 2. In lingvistica este notiunea de motivare a unor cuvinte, fie prin forma, fie prin etimologie. A cunoaste aceasta motivare, a raspunde la intrebarea de ce o anumita notiune e numita astfel, inseamna a gasi forma interna a unui cuvant. Astfel, de ce un anumit muncitor feroviar este numit acar? Pentru ca el manevreaza acele; in trecut era numit macagiu, lucrator la macaze. Desigur, aflarea formei interne depinde si de cultura vorbitorului. Magazinele Luxor, numirea, firma nu are nimic comun cu orasul egiptean, ci este un compus din lux si organizare. Marca de automobile Fiat nu este un cuvant latinesc (fiat = fie, sa fie), ci e un compus din initialele cuvintelor: Fabrica Italiana de Automobile Torino. Sunt situatii cand un cuvant ajunge a se folosi si nu cu sensul sau motivat. Avem in limba substantivul ziar, derivat de la zi, dupa italianul diario si dupa, ca model, cuvantul francez derivat de la jour (zi), pe care il avem ca neologism, in romana, jurnal. Ziar desemneaza o publicatie periodica, cotidiana, adica zilnica,