Se spune ca fiecare are gradul lui de nebunie. Cei pentru care nebunia a atins cote maxime au fost internati in centre de profil, unde urmeaza programe speciale de reabilitare si recuperare. Din caminul de la Vermesti pacientii ies doar daca obtin recomandarea medicului specialist. Exista insa si o conditie: familia trebuie sa respecte programul medical impus de doctorii psihiatri. Ei spun de cite ori au ocazia ca centrele pentru bolnavii psihic urmaresc reintegrarea bolnavilor in familii, si nu sa-i tina acolo pe viata. Parca vizitezi un muzeu Drumul spre Vermesti l-am facut cu oarece griji. Pentru prima oara vizitam un centru unde isi petrec o parte din viata persoanele cu afectiuni neuropsihiatrice. Caminul este situat in coasta unui deal, in stinga drumului ce duce de la Moinesti spre Comanesti. Am cerut sprijinul localnicilor pentru a ne indruma. Incercarile lor de a ne lamuri ne sporeau confuzia. Pina cind nu le-am spus ca destinatia noastra este "caminul de nebuni", toti ne indreptau spre caminul cultural din sat. De departe am zarit corpurile albe ale cladirii, acoperita cu tigla rosie. Pareau niste casute de vacanta. Vazute din afara, nimeni nu si-ar inchipui cita suferinta, situatii de viata tragice si destine umane frinte se adapostesc aici. Doar gardul inalt, de plasa verde, care ingradeste cladirea te face sa te intrebi de ce un loc atit de pitoresc este imprejmuit. Explicatia e simpla. Aici este unul din Centrele de Reabilitare si Recuperare Neuropsihiatrica care apartine de Inspectoratul Teritorial de Stat pentru Persoanele cu Handicap (ISTPH) din Bacau. Am patruns cu aceeasi teama in curtea azilului. Pe prispa, oamenii stateau la soare. Ne-au intimpinat priviri pierdute, altele iscoditoare. Tineri, batrini, femei, barbati adunati laolalta stateau parca intr-o eterna asteptare. Unii fumau, altii vorbeau intre ei. Trecem pe linga ei si avem senzatia ca