Povesti cu serpi. Stimata revista "Formula As",. Sunt nascut intr-o familie de tarani din Banatul de Munte, zona ce cuprinde localitatile din preajma oraselor Caransebes, Herculane si Orsova. Am locuit la tara, cu parintii si fratii mei, pana la 17 ani, apoi am plecat la scoli, spre orase. Cu toate...
Povesti cu serpi
Stimata revista "Formula As",
Sunt nascut intr-o familie de tarani din Banatul de Munte, zona ce cuprinde localitatile din preajma oraselor Caransebes, Herculane si Orsova. Am locuit la tara, cu parintii si fratii mei, pana la 17 ani, apoi am plecat la scoli, spre orase. Cu toate acestea, satul nu l-am uitat si mereu am tinut contactul cu el, ajutand la muncile agricole sau luand parte la botezuri, nunti si inmormantari, asa incat viata taranilor mi-a ramas cunoscuta cu toate amanuntele ei.
Nu pot sa uit nici acum povestile si intamplarile pe care ni le spuneau cei batrani la sezatorile si clacile facute, in special toamna, pe la sfarsitul lui octombrie, la ghijatul (depanusatul) porumbului. Temele acestor povestiri erau cu precadere intalniri cu ursi, lupi, mistreti, oale cu galbeni gasite in locuri calcate de haiduci, dar si de cele cu serpi, a caror lungime depindea de povestitor, facandu-ne pe cei mici sa stam treji pana noaptea tarziu, cand ne dobora somnul, de trebuia sa fim dusi in pat, adormiti. Urmau vise fioroase, cu cele auzite decuseara, facandu-ne sa sarim din somn transpirati de spaima.
Dintre povestile auzite, cel mai mult ne framantau cele cu serpi, cu care majoritatea copiilor se intalneau cand mergeau la pascutul vitelor, la scaldat ori la pescuit. Lupta cu aceste reptile o deprinsesem de foarte mici, cand parintii ne spuneau sa-i omoram cu ce ne cade la mana, caci daca ne musca murim.
Cei cincizeci de ani care au trecut de cand auzeam asemenea povesti, dar mai ales faptul ca in acest timp n-a
