Radu COSASU
Supravietuirile 1. Ramasitele mic-burgheze
Editura Fundatiei PRO, Bucuresti,
2002, 232 p., f.p.
Din 1970 despre 2002 si viceversa
Intr-un almanah Cinema din 1970, unul extrem de reusit (format A4, permitindu-si titluri generoase, pe jumatate de pagina, alternind culorile si calitatea hirtiei), „pozele cu actori“ acompaniau vizual analize si anchete, profiluri de artisti si fise de regizori, eseuri despre violenta si consideratii savuroase, semnate de Ovid S. Crohmalniceanu (despre moda si film) sau Nina Cassian (despre evolutia sarutului pe pelicula). Tot atunci si tot acolo, Radu Cosasu se lansa intr-o imaginara Corespondenta de la primul festival lunar. Evenimentul era plasat pe Luna, in viitorul indepartat, in anul de gratie…
2002. Jurnalistul – nu deziluzionat, ci de-a dreptul ingrozit de „calamitatea“ la care asistase (prin acest termen se traduce, la Radu Cosasu, calitatea necorespunzatoare a produsului artistic) – scria un articol de o critica acerba: „Voi spune de la bun inceput ca productia lunara nu e proasta, ci nula (anagrama blestemata din «luna»!). De la premiul cel mare – acordat de un juriu ca de obicei inconstient – pina la ultima mentiune, totul e un plagiat ordinar, insipid, incolor, o copie trasa cu cel mai uzat indigo dupa filmele noastre medii create pe pamint timp de 100-110 ani. Nici o originalitate a subiectelor, nici o noutate in joc, nici un «specific» in decor, nimic special…“ Nu-ncape discutie, primul festival lunar fusese „un esec sanglant“. Corespondentul o declara fara ocolisuri, denuntind cu fermitate risipa de fonduri si module (i.e. mijloace de transport) puse in joc pentru organizarea asa-zisului eveniment selenar, demascind crasa lipsa de imaginatie si de valoare a peliculelor vizionate. Nu om trai noi nici in cea mai buna dintre lumile posibile, nici pe
