Volumul publicat de Editura Simetria in 2000, Arhitectura bucuresteana. Secolul 19 si 20, ofera, in premiera, radiografia istorica si arhitecturala a unor cladiri bucurestene de diverse functionalitati. De la spatiul public – pasajele – la cel privat – palate, vile si blocuri –, volumul trece in revista varii moduri de viata cu detaliile aferente.
Autorii au abordat fiecare subiect ca pe un studiu de caz distinct, detasat din peisaj spre a fi prezentat din toate perspectivele posibile. Nu sint aici numai abordari legate de evolutia istorica sau detalii din istoria artei si a arhitecturii moderne bucurestene. Demersurile sint relevante pentru reconstituirea ambientului privat si public, unde atit corpusul social variat al Bucurestiului modern, cit si cadrul restrins al familiei se recompuneau potrivit modelor, gusturilor, ideilor si unor curente absorbite cu repeziciune in toate formele structurale ale culturii romanesti.
Aceste informatii vizeaza sa aduca (si reusesc), in plus, completari privind evolutia mentalitatilor bucurestene pe doua axe: una verticala, cronologica, care reprezinta trecerea de la modelul socio-cultural oriental la modele similare preluate din Apus, si alta, orizontala, reprezentata prin parcurgerea sinuosului traseu de la suburban la urban.
Dat fiind ca mentalitatea unei colectivitati de interese este determinabila (identificabila) prin actul comanditar si prin produsul cultural de orice tip, pe drept cuvint (cel putin din acest punct de vedere) Bucurestiul secolului XIX a fost numit „Orasul-Colaj“. Formula are o elocventa maxima pentru complexitatea confruntarilor si compromisurilor dintre Orient si Occident (si) in domeniul arhitecturii si al urbanismului.
Andrada Catavei face un amplu expozeu legat de spatiul urban public si colectiv prin excelenta: pasajele bucurestene. Cele doua studii de caz sint vechiul Pas
