Dramaturgul bacaoan Viorel Savin ne-a trimis o scrisoare in care ne solicita publicarea unei replici adresate Adevarului literar si artistic si refuzate de redactie. E vorba despre o reactie la articolul Survolind dramaturgia romaneasca de Cristina Modreanu, aparut in A.l.a. din 23 aprilie 2002, in care Viorel Savin considera ca „este maculata persoana mea“.
In articol se spune: „Dupa ce se va fi ascuns pe sub cine stie ce masa in zilele cu pricina sale Revolutiei, n. V.S.t cind oamenii chiar mureau pe strazi, dl Savin isi da azi cu parerea despre ceva ce e limpede ca scapa cu desavirsire intelegerii sale…“.
Comentariul lui Viorel Savin: „Am fost, o spun, retineti, cu tristete, vicepresedinte al CJPUN. Am infiintat la Bacau Frontul Salvarii Nationale, de care m-am desprins cind acesta a hotarit sa participe la alegerile din 20 mai 1990, fiindca promisese populatiei altceva! Eu am oprit minerii din Comanesti sa plece in 13-14 iunie 1990 in Capitala! Eu sint dintre cei foarte putini care au refuzat, din motive de demnitate, Certificatul de revolutionar!“.
De asemenea, Cristina Modreanu se referise la „dl Savin – care isi exersase pina atunci sla Revolutie, n. V.S.t pana in scrierea de piese pe placul regimului“.
Reactia lui Viorel Savin: „Cercetat de Securitate am fost; revista din Bacau nu m-a mai publicat timp de doi ani, pina la Revolutie, pentru ca am refuzat sa-i predau versuri dedicate lui Ceausescu; volumul meu Lamentatia fructelor – fructele fiind noi! – a putut sa apara abia dupa ’89; dosar de excludere din partid am avut; patru luni fara slujba am stat; teatrul meu nu contine nici o replica de lingusire a vechiului regim…“.
Nu publicam replica lui Viorel Savin in intregime intrucit, pe linga argumentele citate, aluneca si ea in stilistica „pamfletara“ a textului caruia ii raspunde.
Nota
Dna Claudia Dumit
