In ziua de 4 iulie a.c. agentiile de presa transmiteau stirea ca OSCE a elaborat un plan de federalizare a Republicii Moldova.
Desi nu s-au prezentat amanunte in legatura cu conditiile de federalizare a celor doua componente ale viitoarei federatii, se poate considera ca este primul pas pe care tarile OSCE il fac dupa 1990 pentru dezamorsarea consecintelor pactului Ribbentrop-Molotov, in ce priveste teritoriile romanesti de dincolo de Prut.
Desi experienta Cehoslovaciei, dar mai ales a Iugoslaviei postcomuniste, ne face sa credem ca federalizarea nu este o solutie pe termen lung in conditiile in care la Chisinau si Tiraspol guverneaza national-comunistii, totusi nu pot sa nu salut planul OSCE care abandoneaza politica statului unitar moldovenesc, sustinuta de toate guvernele de la Bucuresti dupa 1989. Din nou sintem cu un pas inapoi atunci cind puteam fi o parte componenta a unei initiative.
Problemele nu sint usoare, intrucit teritoriul dintre Prut si Nistru a fost si el sfirtecat la 28 iunie 1940 de guvernul sovietic, sudul Basarabiei fiind atribuit Republicii Sovietice Socialiste Ucraina (divida e imperita).
Dupa prabusirea URSS, Chisinaul nu a incercat sa refaca unitatea teritoriala a spatiului cuprins intre Prut si Nistru.
Si la Bucuresti, dupa primele „poduri de flori“ nu s-a imaginat o politica inteligenta fata de Basarabia. Cu riscul de a ma repeta, trebuie sa subliniez ca timp de 13 ani s-a cintat melodia statului unitar moldovenesc. In fond era un sprijin tacit acordat gruparilor rivale Voronin – Smirnov si un mod de a creste capitalul politic al national-extremistilor din Romania care a contribuit la actuala configuratie parlamentara.
De altfel, in secolul XX, clasa politica de la Bucuresti a practicat o politica duplicitara fata de populatia dintre Prut si Nistru.
Analizind administratia romaneasca interbel
