Aventuri in anticamera pare mai degraba titlul unei volum de proza experimentala, in linia celorlalte carti ale lui Radu Tuculescu (Portocale si cascadori, Gradina suspendata, Vinzatorul de aripi, Ora paianjenului, Degetele lui Marsias, Portrete in miscare, Umbra penei de gisca, Cuptorul cu microunde, publicate in intervalul ’78-’95) – el insusi un virtuoz al experimentului teatral, muzical, literar, jurnalistic… – decit numele unui volum non-fictional, asa cum de fapt este cartea cu pricina. O carte stranie, ezitind intre formula jurnalului de calatorie si notatia memorialistica; o suma de impresii si de observatii (sau, mai precis, o amintire si o reinterpretare a acelor impresii…) grupate in sase false jurnale: Hotul de imagini (jurnal helvetic), De cinci ori Amsterdam, Ciprul de Nord, Oare marti, e Belgia? (insemnari de turneu), Oamenii si tinutul lui Bourguiba (jurnal tunisian), Sub semnul Marelui Hapi (jurnal egiptean), la care se adauga (deloc intimplator!) o povestire fantastica, Scorpionul galben.

Prilejuite de „peregrinarile“ autorului in calitate de jurnalist, de violonist al Filarmonicii clujene sau de traducator, insemnarile acestea, desi autentice, nuantate, realizate cu spirit critic si cu interes pentru real, il tradeaza pe iubitorul de fictiune. Realul e fictionalizat intr-un asemenea grad, incit memorialistul risca (si isi asuma acest „risc“) sa devina un personaj, un captiv in pinza arahneica a propriilor cuvinte. Spontaneitatea, aleatoriul, fireasca dezordine a jurnalului propriu-zis, „netrucat“, lipsesc din Aventuri in anticamera, unde eul memorialistului (sau – de ce nu? – al naratorului) lasa de-o parte timpului trairii, spre a se sincroniza cu miscarile unei lumi ipotetice: aceea a imaginii infidele, „transfigurate“, a paginii de literatura.

Hotul de imagini, cel mai consistent „jurnal“ din volum, se organizeaza in forma cla