In cadrul religiilor clasice antice, o personalitate deosebit de puternica, bine conturata, o reprezenta zeita Isis. Mitologic, originea ei se pierde in negura mileniilor, aparitia divinitatii fiind semnalata, mai intii, in tara nord-africana udata de apele binefacatoare ale fluviului Nil (numit in antichitate Hapi). Denumita, in limba veche egipteana, Eset, Iset, Uset, Isis era considerata protectoarea casatoriei, simbolul armoniei matrimoniale si fidelitatii casnice a femeii fata de sotul ei, chiar dupa moartea acestuia. Cu trecerea timpului, zeitei i se vor atribui si puteri sapientiale, posedind arta tamaduirii, a magiei si chiar pe aceea a invierii din morti. De asemenea, miturile ancestrale o desemneaza si ca descoperitoare a tehnicii mumificarii celor decedati. Istoricii considera ca personajul in cauza reprezinta o divinitate arhaica, predinastica, cultul ei stravechi provenind, probabil, din nordul deltei Nilului, din localitatea Sebennytos. Adorarea zeitei se va extinde, apoi, pe tot teritoriul si in toata istoria Egiptului (si nu numai), consolidindu-se sub dinastia elenistica a Ptolemeilor (sau Lagizii, in intervalul de timp cuprins intre anii 330-31). Acum, ea va cumula, prin sincretism, atributele mai multor divinitati locale (vaca Hathor, Bastet, Sehmet s.a.). Totodata, va primi cognomenul universal de Neteru („Divina“), cu puteri nelimitate, cognomen pastrat, in sens religios, pina in veacul VI d.Hr. In epoca greceasca de inflorire a Egiptului, unul dintre principalele ei sanctuare (numite „Iseion“) – de altfel, foarte numeroase –, fiinta in apropierea orasului Per Usire (in greceste, Busiris). Multe regine egiptene se vor identifica cu personalitatea ei (printre care si Kleopathre – Cleopatra; de pilda, reliefurile din templul de la Dendera o imagineaza sub infatisarea Isidei).
De asemenea, personajul este binecunoscut si in Grecia conti
