Din raspunsul domnului Straw se poate intelege ca intrarea Romaniei in NATO nu depinde de o epurare a reprezentantilor fostei institutii de trista amintire, care traieste atat de bine - poate chiar mai bine acum - prin urmasii ei bine plasati in banci, firme particulare si institutii ale statului, inclusiv serviciile secrete in care practicile si mentalitatile securiste prospera, dupa cum s-a vazut si in recentul caz al sotiei fostului ministru Valentin Ionescu.
Pe de o parte, raspunsul ministrului de Externe britanic a fost dictat de regulile diplomatiei si ale bunei cresteri. Un membru al guvernului britanic nu se amesteca public in problemele interne ale Romaniei si, apoi, cum s-ar fi putut lega de securisti fara a-si ofensa gazdele? Pe de alta parte, sa nu uitam pe ce lume traim. Presedintele George Bush tocmai a declarat ca NATO nu se mai lupta impotriva comunismului, ci a terorismului, si toata Alianta Nord-Atlantica a batut palma cu fostul ofiter KGB, Vladimir Putin.
De fapt, insa, Jack Straw a evitat cu buna stiinta un subiect delicat, referindu-se la spionajul dintre state - aflate desigur in tabere diferite in perioada Razboiului Rece - si lasand la o parte chestiunea care ne doare, si anume cea a securistilor care ne-au spionat pe noi si au distrus vieti si cariere, pentru ca statutul social al acestei din urma categorii nu e treaba guvernului britanic, ci a romanilor.
Britanicii si ceilalti occidentali au insa acum alte probleme cu Romania, pe care le considera mai acute. Ministrul de Externe britanic s-a referit la ele, lansand un avertisment apasat in privinta falsilor azilanti si a retelelor organizate de cersetori din Romania care au invadat Marea Britanie si Franta. Problema azilantilor este extrem de acuta - guvernul Blair este acuzat ca a primit prea multi refugiati care strica modul de viata britanic si se infrupta din gene
