Lacomia si goana dupa profit au mancat si inima fotbalului, dupa ce au lasat omul occidental cu un cont mai gras si un suflet mai putin, iar omul rasaritean doar cu un suflet mai putin. Declinul a inceput sa se faca simtit imediat dupa Cupa Mondiala 2002. Parada s-a incheiat fara vanzari. La Targul Mare din Seul marfa s-a stricat pe tarabe de atata asteptare. La Piata din Tokio, aceeasi poveste. Marfa s-a intors acasa aproape neatinsa. Doar Diouf (de la Lens) si Diao (de la Sedan) au plecat la Liverpool. Dar Liverpool FC e, alaturi de Real Madrid si Manchester United, unul din magnatii care isi pot permite orice incizie in portofel. In rest, insa, e jale.
Din lumea capitalului de club
Marile cluburi britanice se abtin de la cumparaturi. Arsenal nu a cheltuit nici a 15-a parte din banii prapaditi sezonul trecut. Manchester United a cheltuit exact a 25-a parte din totalul anului trecut si restul de 24 de parti nu se vor duce de loc sau se vor duce pe Rio Ferdinand (caci Sir Alex Ferguson e fascinat de sanctificarea de presa a acestui stoper modest). In Italia, Sergio Cragnotti si clubul sau, Lazio, ar vinde orice si in orice caz nu mai cumpara decat jucatori care sunt gata sa isi plateasca transportul, cazarea si echipamentul. Salariile domnilor jucatori Claudio Lopez, Gaizka Mendieta, Hernan Crespo, Jaap Stam trebuie platite, asa cum scrie in contracte semnate pe vremea cind orice salariu parea platibil. Dar Lazio nu e singura.
Fiorentina zace in Serie B, violata de noua economie si asteapta acolo falimentul. Internazionale a intrat in era cumpatarii monastice... Gary Breen, fundasul salahor al lui Coventry, s-ar putea pomeni, uite asa, pus in situatia de a bubui mingi in Serie A. Milan a ajuns la troc. Un jucator care facea odinioara 10 milioane contra doi jucatori care faceau odinioara 5 milioane. Vineri, sindicatul fotbalistilor italieni a s
