(monolog)
Interpretează Victor Rebengiuc
Mi-am spus că trebuie să fiu calm (nu bleg!), să-mi îndrept cuvintele spre mîngîiere lină, înţelegerea blîndă (lentilă tandră de contact a globului martorului ocular), leuştean hrănesc în putini de cristal. De ce aş adăuga şi eu zbîrnîielile, zăpăcelile, poticnelile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulşi de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraişti cotidiene, întortochierile cîlţoase ale întîmplărilor, palpitaţiile c-un zvîc lipsă în apocalipsă, zbuciumul sterpi şi pirpiriu, sosurile de zădărnicie în vînzoleala fadă, dificilele, calpele ţinte mişcătoare, toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuţi şi crispaţi, pe brînci, printre anevoinţe şi surprize cu fistic. Desigur, sînt subiectiv, n-am ţinut niciodată să mă dau brav stîlp de-nţelepciune, n-am destoinicia de-a cumpăni talgere minuţioase, de-a pipăi exactul la imprecizie. Mereu o iau pe mirişti ştirbe, calc prin scaieţi cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc muşuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudenţă, dacă nu din pudoare, din grija de-a nu deranja furnicăria irascibilă, imprevizibilă în căile hărmălaiei generale...
(monolog)
Interpretează Victor Rebengiuc
Mi-am spus că trebuie să fiu calm (nu bleg!), să-mi îndrept cuvintele spre mîngîiere lină, înţelegerea blîndă (lentilă tandră de contact a globului martorului ocular), leuştean hrănesc în putini de cristal. De ce aş adăuga şi eu zbîrnîielile, zăpăcelile, poticnelile mele de jumară rîncedă, spaimele lăsate-n falduri peste momeala clipei, zilei. Vrafurile albicioase, alunecoase, de nervi zmulşi de-a valma din "organismul uman", nestivuite prompt, fluturînd vraişti cotidiene, întortochierile cîlţoase ale întî
