În pragul lumii albe: o carte interesantă despre primul dintre riturile de trecere, despre obiceiurile şi credinţele românilor legate de naştere. Autoarea, Narcisa Alexandra Ştiucă, este cercetător la Centrul Naţional de Conservare a Tradiţiei şi Creaţiei Populare. Un statut vizibil în studiu prin faptul că cititorul are la dispoziţie date de teren extrem de recente, culese de autoare între anii 1993 - 1999. E unul dintre principalele merite ale acestei cărţi, pentru că studiile româneşti de specialitate sînt în principiu tentate să acorde atenţie mai degrabă informaţiilor vechi, în detrimentul informaţiilor actuale, considerate - urmare a unei prejudecăţi cu viaţă lungă - mai puţin relevante. Ceea ce nu înseamnă că studiul de faţă ignoră sursele vechi, clasicizate, canonul bibliografic al oricărui specialist în domeniu, cum e binecunoscuta lucrare a lui Simion Florea Marian, prima asupra acestei teme. O analiză a principalelor lucrări dedicate naşterii e oferită, sintetic şi critic, în Preliminariile studiului, iar informaţia de arhivă, mai nouă sau mai veche, este prezentă din abundenţă în cartea Narcisei Alexandra Ştiucă. Perspectiva e, prin urmare, una diacronică.

Lumea albă e lumea în care omul pătrunde din momentul naşterii, iar denumirea metaforică e preluată din textele folclorice. Naşterea e înţeleasă ca pasul esenţial făcut de fiinţa umană în trecerea de la preformal la cultural. în egală, dar ambiguă măsură, o trecere generatoare de teamă şi de speranţă pentru comunitatea de tip tradiţional. Demersul e unul cu ample deschideri, iar miza una teoretică. Deşi constată în bogăţia datelor pe care le are la dispoziţie premisele unei reconstituiri complete şi complexe a ansamblului ritualic şi ceremonial prilejuit de naştere, autoarea mărturiseşte de la bun început intenţia de a ocoli o imagine-invariantă a obiceiurilor legate de momentul naşterii, s