Duminică seară, la orele 21.45 trecute fix, m-am dus la Mall să văd filmul lui Nae Caranfil, Filantropica (de fapt să-l re-văd, de astă dată cu public, după o avanpremieră în cerc restrîns de acum un an; între timp, filmul a fost lansat, a circulat, s-a bucurat de succes de public şi de critică). La acea oră, în Bucureşti, străzile erau aproape pustii. Pînă şi cîinii vagabonzi, unica noastră "clasă de mijloc" (cf. Nae Caranfil), pînă şi ei dezertaseră, leşinaţi, probabil, de căldură. În Mall, însă, surpriză: la acea oră tîrzie, lumea mişuna în sus şi-n jos pe scările rulante; magazine deschise, mese pline, Occident curat. Fostul circ al foamei, pe dinafară urît, roz, cu o arhitectură turtită şi rotunjită, cu iz oriental - este, înăuntru, altceva. Ştim cum e Mall-ul, stimabile, treci la chestiune. Chestiunea e că, deşi la Hollywood Multiplex un bilet era 99.000 lei (de ce nu fix 100.000? viaţa casierelor ar fi mai uşoară), şi deşi Filantropica rulează de cîteva săptămîni bune, sala era aproape plină. Aer condiţionat, pop-corn, dispozitiv, în dreptul fiecărui scaun, pentru paharul cu Coca Cola. Înainte de film, pe marele ecran, o puzderie de reclame. În timpul filmului, o sală bună, adică "reactivă" şi generoasă în hohote de rîs. Chiar şi cronicarul care a mai văzut filmul, deci pentru care nu mai funcţionează resortul surprizei, s-a trezit de cîteva ori rîzînd. Semn bun: comedia rezistă. În fond, aşa cum rîdem a mia oară la Unora le place jazz-ul, să zicem (ştim că Billy Wilder e cineastul favorit al lui Nae Caranfil), de ce n-am rîde a doua oară la acest Unora le place cerşitul ?... În fine, după film - aici am vrut să ajung -, fiind miezul nopţii, lumea e direcţionată spre o "Ieşire" care nu mai conduce sub cupola luxosului Mall, ci la o scară care coboară direct în afara complexului. După toată lăfăiala de confort din Mall, cobori o scară horror, de o mizerie