Cum era Romania inainte de 1840 cand, vorba bardului de la Mircesti, societatea purta, inca, "sigiliul oriental"? Alecsandri ne vorbeste despre o generatie "statuta", anchilozata-n cutume si privilegii si despre o tinerime lipsita de vlaga, fara miza, idealuri si initiative. Adevaratul "act revolutionar" al epocii, spune bardul, a fost gestul celor avuti de a-si trimite odraslele la studii in Franta si Germania: daca pana atunci romanii traiau ca-n secolul XVI, reusira, macar, sa-si aduca secolul XIX din strainatate. Scotocind prin placintele cu ravase ale istoriei, tentatia cea mai mare e de a cauta paralele cu timpul nostru. Am putea, astfel, sa amintim ca Romania recenta, anchilozata in paguboase cutume, privilegii pierdute si mentalitati grosiere e, inca, nevoita sa importe, din occident, ceea ce, pompos si gaunos ne-am obisnuit sa numim "mileniul trei"; altfel nu scapam nici o ocazie de-a evoca maretia calendaristica pentru a ne considera aliniati din oficiu vremurilor revolute pe care le traieste "lumea cea mare". Asa cum nu ratasem placerea de-a ne ratoi pretutindeni ca nu ne trebuie "integrare" pentru ca, dupa cei sapte ani de acasa si cateva milenii de atestare documentara, am fi chiar mai europeni decat Europa. Las cititorului privilegiul de a gasi raspunsurile si, mai ales, intrebarile cele mai juste in aceasta privinta. Interesant, in vremurile anterioare "evenimentelor de la 1848" (si atunci se purta rostirea cu jaluzea), e cum zugraveste bardul clasele sociale. Ele veneau la coada "Domnului" - care era mai presus de toate, chiar si de lege, fiind "cenzorul arbitrar al oricarei productii intelectuale, a oricaror aspirari liberale; el, prin urmare, suspenda pentru cel mai mic pretext foile ce se incerca a raspandi gustul literaturei", in timp ce "presa politica" trebuia sa consemneze doar balurile de la Curte. Voda stavilea "zborul gandirii dupa placul sa