- Editorial - nr. 140 / 19 Iulie, 2002 In editorialul de saptamana trecuta ma ocupam de scrisoarea "Grupului Helsinki", adresata Guvernului de la Bucuresti, semnata si de senatorii americani Christopher Smith si Hillary Clinton, prin care, printre altele, cereau, ca-tegoric, sa fie dat jos tabloul maresalului Ion Antonescu din galeria sefilor de stat romani, aflata la Palatul Victoria, care au condus de-a lungul vremurilor Executivul romanesc, si inlaturate statuile acestuia de la Calarasi, Piatra Neamt, Sarmasu, Jilava. Din pacate, demersul senatorului american are si alte precedente pe care, din delicatete, guvernantii romani le-au omis din seria atitudinilor antiromanesti. De fapt, totul pleca - asa cum aratam intr-una din paginile publicate - de la actiunile impotriva lui Ion Antonescu, cu debut la Budapesta anului 1993. Doar peste doi ani, in 1995, impreuna cu un alt membru al Comisiei pentru Securitate si Cooperare in Europa, Alfonso D'Amato, senatorul Christopher Smith cerea, in termeni deloc diplomatici, ca maresalul Ion Antonescu sa fie declarat "criminal de razboi". Tot atunci se sugera ideea ca, in Romania, a fost "Holocaust"! Cu ce drept? Pe baza caror dovezi? In virtutea caror legi? Si, mai ales, in ce calitate? Nu e vorba aici de o depasire suparatoare si jenanta a atributiilor? Motive suficiente pentru care, in decembrie 2000, prof. univ. dr. Iosif Constantin Dragan, prin Departamentul de Istorie al Fundatiei Europene care-i poarta numele, trimitea o scrisoare senatorului Christopher Smith si unor membri marcanti ai Congresului american. Dupa calificarea lui drept "fascist", dupa ce s-a aflat intr-un razboi sfant pentru eliberarea teritoriilor romanesti aflate sub ocupatia bolsevica a "ciumei rosii", dupa trecerea Armatei Romane a Prutului, prin celebrul Ordin al maresalului, pentru a reface Romania Mare a tuturor de-un neam, Maresalului ii era pusa