Astazi si miine, la dezbaterile care au loc la Bruxelles in cadrul Consiliului de Afaceri Generale, ministrii de externe din tarile membre UE vor incerca sa ajunga la un punct de vedere comun privind pozitia pe care Uniunea Europeana o va prezenta cu prilejul Summit-ului de la Johannesburg (26 august - 4 septembrie). Este vorba despre o manifestare internationala care, deja de mai mult timp, a polarizat foarte mult interes, preocupari si chiar ambitii politice, fiind vorba despre cel de-al patrulea Summit al ONU in domeniul mediului inconjurator, dar primul care sa aiba ca tema „dezvoltarea durabila“.
Primul summit din aceasta serie a avut loc la Stockholm, in 1971, si a fost consacrat „Mediului uman inconjurator“, fiind prima ocazie cu care mediul inconjurator a fost pus pe agenda problemelor globale. A doua editie a summit-ului a fost organizata la Nairobi, in 1982, eveniment considerat de multi drept un pas inapoi deoarece legaturile existente intre economie si mediul inconjurator nu au fost suficient puse in evidenta sau intelese. Atunci a fost constituita si „Comisia Brundtland“, avind ca misiune elaborarea unei viziuni mai largi asupra mediului inconjurator, luind de data aceasta in calcul si factorii de ordin economic si social. Astfel a aparut conceptul de „dezvoltare durabila“, ocazie cu care s-a creat si un climat politic favorabil impunerii pe toate agendele politice a unor puncte de actiune din domeniul mediului. Acesta este contextul in care, in 1992, la Rio de Janeiro, a fost organizat „Summit-ul Pamintului“, ocazie cu care s-au negociat cinci documente si doua conventii, cel mai cunoscut dintre aceste documente fiind AGENDA 21, incercare de a se pune bazele unei platforme comune de actiune pentru secolul XXI.
Din pacate, din tot acest urias si foarte costisitor proces organizational la scara mondiala, nu ne-am ales - cel putin pina acum -
