Nu sunt un prieten al politistilor, din motivele mele, subiective si reale, chit ca unicu-mi fiu este un asemenea slujbas de lege (inca) ofiter. Asta nu inseamna ca atunci cand vad concertul terfelirii si discreditarii unor cadre de politie, pe motiv ca au vile, inghit galusca (fabricata si lansata de scenaristii profesionisti cu ajutor "dezinteresat" din partea unei parti a puternicilor puterii a patra!), ma dedau la hula si invidie ca alti "epoletisti". Nu! Desi "miscat negativ" ca eu n-am fost in stare sa-mi cladesc un asemenea asezamant,nu pot sa concep ca politistul trebuie sa fie un Colombo cu tenci ponosit si harb pe motorina, care sa locuiasca intr-un bloc insalubru, cu vecini preponderent bruneti, ce inunda, injura, fura si sparg fara rusine, la periferia urbei, rabdand ca ascetii si asteptand, ca aceiasi, mila lui Dumnezeu ori preaplinul vietii de apoi. Nu pot sa accept ca sunt morali acei betivani, incompetenti, intriganti, resapati, care au ajuns in hainele statului si sunt luati drept etalon, in timp ce profesionistii, carora le-a mers mintea sa faca bani (chiar si prin casatorii, inrudiri, consultanta!) ajungand sa duca un trai decent (cu mult sub al "clientilor" lor, ce si-au durat palate si cetati in curtea carora se afla mai multe limuzine decat soferi) sunt tracasati si aratati cu degetul. Drept care, desi cam tarziu, ma angajez sa-mi vand biblioteca si sticlele goale, pentru a-mi construi o vila in mijlocul paraginii si parloagei de la tara. Daca nu-mi vor ajunge banii, o sa termin mormantul lui tata, ca de cativa ani ma tot straduiesc s-o fac. Mai ales ca de la el am mostenit o casa, o padure si o livada, chit c-a alunecat terenul cu... tot, ca au atacat tiganii codrul si ca pomii s-au uscat de dorul unei maini de barbat. Nu sunt un prieten al politistilor, din motivele mele, subiective si reale, chit ca unicu-mi fiu este un asemenea slujbas de le